*instrumentațiúne f. (d. instrumentez; fr. -entation). Modu cum e dispusă partea instrumentală a uneĭ bucățĭ muzicale, orhestrațiune. – Și -áție și -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești
instrumentați(un)e f. modul cum e dispusă partea instrumentală a unei piese muzicale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a