INSTITÚT, institute, s. n. 1. Instituție în care se fac cercetări științifice de specialitate. ♦ Instituție de învățământ superior (universitar) în care se pregătesc cadre cu calificare superioară în diferite specialități. ♦ (Concr.) Local în care funcționează astfel de instituții. 2. (În trecut) Școală particulară de grad secundar, de obicei cu internat. 3. (Înv.) Instituție (2). – Din fr. institut, lat. institutum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INSTITÚT s. n. 1. instituție, așezământ unde se fac cercetări științifice. ◊ instituție de învățământ superior (cu mai multe facultăți). ◊ (în trecut) liceu particular. ◊ local în care funcționează asemenea instituții. 2. (pl.) operă care cuprinde principiile dreptului roman din perioada împăratului Iustinian. (< fr. institut, lat. institutum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INSTITÚT s.n. 1. Instituție, așezământ (de pe lângă o universitate, o academie, o industrie etc.) unde se fac cercetări științifice. ♦ Instituție de învățământ superior (cu mai multe facultăți). ♦ (În trecut) Liceu particular (cu internat). ♦ Local în care funcționează asemenea instituții. 2. (La pl.) Operă care cuprinde principiile dreptului roman din epoca împăratului Iustinian. [< fr. institut, cf. lat. institutum – lucru stabilit].
Sursa: Dicționar de neologisme
*institút n., pl. e (lat. institútum, d. institúere, a institui). Regula unuĭ ordin religios catolic la fundarea luĭ. Ordin instituit de această regulă. Societate savantă saŭ literară. Școală (maĭ ales particulară). Institutu Franciiĭ (saŭ numaĭ Insitutu), reuniunea celor cincĭ academiĭ. Institutele luĭ Iustinian, o carte care conține principiile dreptuluĭ roman, redactată la 533 după Hristos.
Sursa: Dicționaru limbii românești
institút s. n., pl. institúteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită institut n. 1. școală: institut de băieți; 2. pl. operă ce conține principiile dreptului roman: Institutele lui Justinian.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INSTITÚT, institute, s. n. 1. Instituție în care se fac cercetări științifice de specialitate. ♦ Instituție de învățământ superior (universitar) în care se pregătesc cadre cu calificare superioară în diferite specialități. ♦ (Concr.) Local în care funcționează astfel de instituții. 2. (În trecut) Școală particulară de grad secundar, de obicei cu internat. 3. (Înv.) Instituție (2). – Din fr. institut, lat. institutum.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)