INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; anunț, informație într-un jurnal; inserție (1). – V. insera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INSERÁRE s.f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; inserție. [< insera].
Sursa: Dicționar de neologisme
inseráre (introducere) s. f., g.-d. art. inserắrii; pl. inserắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INSERÁRE, inserări, s. f. Acțiunea de a insera și rezultatul ei; anunț, informație într-un jurnal; inserție (1). – V. insera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ÎNSERÁRE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – V. însera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a înseráre (crepuscul) s. f., g.-d. art. înserắrii; pl. înserắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ÎNSERÁRE, înserări, s. f. Faptul de a (se) însera; crepuscul, înserat. – V. însera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
inserare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul insera
înserare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul însera