Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele injurie:

INJÚRIE, injurii, s. f. 1. Infracțiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. Cf. fr. injure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INJÚRIE s. f. jignire gravă, insultă, invectivă. (< după lat. iniuria, fr. injure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INJÚRIE s.f. 1. Jignire, insultă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. [< fr. injure, cf. lat. iniuria – nedreptate].
Sursa: Dicționar de neologisme

*injúrie f. (lat. in-juria, nedreptate, insultă, d. jus, júris, drept, s. n.). Insultă, ultragiŭ cu fapta saŭ cu vorba. Fig. Injuria anilor, semnele care arată îmbătrînirea (zbîrciturile, căderea păruluĭ ș. a.). Injuriile aeruluĭ, vîntu, ploaĭa ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești

injúrie (-ri-e) s. f., art. injúria (-ri-a), g.-d. art. injúriei; pl. injúrii, art. injúriile (-ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

injurie f. 1. vorbă ocărătoare; 2. fig. pagubă cauzată: injuriile timpului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INJÚRIE, injurii, s. f. 1. Infracțiune care constă în atingerea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. Cf. fr. injure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

injurie - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul injuria