INJURIÁ, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
INJURIÁ vb. tr. a aduce cuiva injurii; a insulta; a ofensa, a jigni. (< fr. injurier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*injuriá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 injuriáză, 1 pl. injuriém (-ri-em); conj. prez. 3 să injuriéze; ger. injuriínd (-ri-ind)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INJURIÁ, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
injuria - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul injurie
