INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INGRÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (om) nerecunoscător. II. adj. (fig.) care nu satisface, nu corespunde eforturilor depuse. ◊ greu, dificil. (< fr. ingrat, lat. ingratus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INGRÁT, -Ă adj. 1. Nerecunoscător. 2. (Fig.) Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor muncii depuse. [< fr. ingrat, it. ingrato, lat. ingratus].
Sursa: Dicționar de neologisme
*ingrát, -ă adj. (lat. in-gratus. V. grație, gratis). Necunoscător, care nu recunoaște binele care i s´a făcut: fiŭ ingrat. Fig. Sterp, steril, arid saŭ prea puțin productiv: pămînt ingrat, subĭect ingrat, muncă ingrată. Adv. Cu ingratitudine.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ingrát adj. m., s. m., pl. ingráți; adj. f., s. f. ingrátă, pl. ingráteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ingrat a. 1. nerecunoscător; 2. fig. care produce mai puțin decât se aștepta: pământ ingrat; fig. subiect ingrat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INGRÁT, -Ă, ingrați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința pentru serviciile și avantajele primite, (om) nerecunoscător. 2. Adj. Fig. Care nu răsplătește, nu satisface, nu corespunde eforturilor făcute; care produce mai puțin decât trebuie; dezavantajos; p. ext. anevoios, greu. – Din fr. ingrat, lat. ingratus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)