ÍNGA interj. Iată! uită-te! [Var.: íga interj.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ínga interj. Nord. Ĭacătă: inga ce întreabă, inga de ce (Șez. 33, 24 și 30).
Sursa: Dicționaru limbii românești
ínga (pop.) interj.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ÍNGA interj. (Pop.) Iată! uită-te! [Var.: íga! interj.] – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) íngă, (îngă, ningă), prep. – Lângă: „Măderan crescut în iarbă, / Măi mândruluț d’ ingă apă” (Papahagi 1925: p.185). „Ca formă, acest ningă îl putem apropia de prepoziția arom. nângă (sau ningă) însemnând „lângă” și rezultat prin asimilarea din lângă < nângă (>ningă)” (Papahagi 1925: 159).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
îngă, (íngă), prep. – Lângă: „Tre' ghezeșu p'îngă tine” (Papahagi 1925: CVI). – Din lângă (< lat. longum ad).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș