Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele informator:

INFORMATÓR, -OÁRE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INFORMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care dă, procură informații. (< fr. informateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INFORMATÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Cel care procură, dă informații. 2. Mesager (2) [în DN]. // adj. Care furnizează informații. [Cf. fr. informateur].
Sursa: Dicționar de neologisme

INFORMATOR antenă, aspersor, barabanci, băgător în seamă, binbangiu, bingănitor, caiafă, calpuzan, canar, castor, cântăreț, cârtiță, cintezoi, ciocăr, ciripic, ciripitor, clănțău, clănțoi, cobzar, donițar, flașnetar, ginitor, gurist, gușar, iepuraș, instrumentist, interpret, înghețată, jeg în gât, jet, lătrător, limbă, limonadă, limonagiu, marmeladă, mârâitor, melodios, muist, papagal coclit, pârâcios, pețitor, philips, pigănitor, prăduitor, privighetoare, râșnițar, scuipător, sifonar, tiflă, toboșar, trâmbițar, trântăreanu, turnător, turnesol, țambalagiu, țânțar, țap, țiflă.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

*informatór, -oáre adj. și s. Care informează, care dă știrĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

informatór adj. m., s. m., pl. informatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. informatoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

informator m. cel ce dă sau culege informațiuni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INFORMATÓR, -OÁRE, informatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care dă sau culege informații. 2. S. m. și f. Persoană care oferea informații pentru instituția securității, în regimul comunist din România. 3. Adj. Care dă, procură informații. – Din fr. informateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)