Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele informație:

INFORMÁȚIE, informații, s. f. 1. Comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație. 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare și de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument etc.). ◊ Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 4. (Biol.; în sintagma) Informație genetică = totalitate a materialului genetic dintr-o celulă capabilă să creeze secvențe de aminoacizi care, la rândul lor, formează proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



INFORMÁȚIE s. f. 1. știre, veste, comunicare. ◊ lămurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvor, sursă. 2. noțiune centrală a teoriei comunicațiilor și a ciberneticii, desemnând elementele noi în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în structura unui mesaj, în semnificația unui simbol. ♦ teoria ĩ = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 3. ~ genetică = totalitatea materialului genetic dintr-o celulă. (< fr. information, lat. informatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INFORMÁȚIE s.f. 1. Știre, veste, comunicare; lămurire (asupra unei persoane etc.). ♦ Semnal material capabil să declanșeze o reacție (acțiune) materială a unui sistem dinamic de autoreglare pentru care sistemul este condiționat și finalizat. 2. Documentare; totalitatea materialului de informare; izvoare. ◊ Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație și ale canalelor de transmisiune ale informațiilor. [Gen. -iei, var. informațiune s.f. / cf. fr. information, rus. informațiia, it. informazione].
Sursa: Dicționar de neologisme

INFORMÁȚIE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Comunicare, știre, veste. ♦ Lămurire dată asupra unei persoane sau asupra unui lucru; indicație; totalitatea materialului de informare și documentare; izvor (4), sursă (3). Datorită virtuților sale cognitive, i. dobândește ample valențe filozofice, contribuind la adâncirea înțelegerii procesului de reflectare. 2. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, grup de imagini, indicație a unui instrument etc.). ◊ Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de i., ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor, considerată din punctul de vedere al proprietăților statistice ale acestora. Inițiată (1927) de R.V.L. Hartley, a fost dezvoltată ulterior de C.E. Shannon (1948). Are largi aplicații în telecomunicații, cibernetică, conducerea economiei, lingvistică, genetică etc. 3. (BIOL.) I. genetică = i. despre particularitățile organismului care se transmit prin ereditate. Include i. despre structura tuturor enzimelor, proteinelor active și ARN-ului celulei, precum și referitoare la reglarea sintezei lor. La organismele pluricelulare, i.g. se transmite din generație în generație prin intermediul celulelor sexuale. La microorganismele procariote se transmite prin translucție și transformație. ◊ I. ereditară = i. înscrisă în genele de pe cromozomi, respectiv în structura ADN, sub forma unui mesaj biochimic, a unei secvențe de nucleotide. ◊ I. redundantă = i. în exces, inutilă sau chiar dăunătoare. Există totuși o redundanță optimă, care asigură, eficient și economic, funcționarea sistemului biologic.
Sursa: Dicționar enciclopedic

informáție (-ți-e) s. f., art. informáția (-ți-a), g.-d. art. informáției; pl. informáții, art. informáțiile (-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

INFORMÁȚIE, informații, s. f. 1. Comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație. 2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitatea materialului de informare și de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument etc.). ◊ Teoria informației = teoria matematică a proprietăților generale ale surselor de informație, ale canalelor de transmisie și ale instalațiilor de păstrare și de prelucrare a informațiilor. 4. (Biol.; în sintagma) Informație genetică = totalitate a materialului genetic dintr-o celulă capabilă să creeze secvențe de aminoacizi care, la rândul lor, formează proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)