Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele informa:

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



INFORMÁ vb. I. tr. a da cuiva informații; a înștiința. II. refl. a strânge informații, știri; a se interesa. (< fr. /s'/informer, lat. informare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INFORMÁ vb. I. 1. tr. A da cuiva informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații, știri; a se interesa. [< fr. informer, it., lat. informare].
Sursa: Dicționar de neologisme

informá (a ~) vb., ind. prez. 3 informeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

informà v. 1. a da informațiuni; 2. a instrui o cauză criminală: justiția informează; 3. a căuta să afle.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

informa - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul inform

informă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul inform