Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele infirm:

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



INFÍRM, -Ă adj., s. m. f. schilod, neputincios, invalid. (< fr. infirme, lat. infirmus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INFÍRM, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, beteag, neputincios. [Cf. fr. infirme, lat. infirmus].
Sursa: Dicționar de neologisme

1) *infírm, -ă adj. (lat. in-firmus. V. firm). Slab, bolnăvicĭos. Bolnav, rănit saŭ lipsit de vre-un membru saŭ organ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) *infírm, a v. tr. (lat. infirmare, d. infirmus, infirm. V. a- și con-firm). Fig. Slăvesc, iaŭ puterea: a infirma o mărturie. Jur. Anulez, nimicesc: a infirma un act, o sentență [!].
Sursa: Dicționaru limbii românești

infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; adj. f., s. f. infírmă, pl. infírme
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

infirm a. de constituțiune slabă, atins de o boală permanentă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

infirm - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul infirma

infirm - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul infirma