Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele inferență:

INFERÉNȚĂ, inferențe, s. f. Operație logică de trecere de la un enunț la altul și în care ultimul enunț este dedus din primul. – Din fr. inférence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


INFERÉNȚĂ s. f. operație logică de derivare a unui enunț din altul, prin care se admite o judecată în virtutea unei legături a ei cu alte judecăți considerate ca adevărate. (< fr. inférence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

INFERÉNȚĂ s.f. Operație logică de derivare a unui enunț din altul, prin care se admite o judecată (al cărei adevăr nu este verificat direct) în virtutea unei legături a ei cu alte judecăți considerate ca adevărate. [< fr. inférence, cf. lat. inferre – a duce].
Sursa: Dicționar de neologisme

INFERÉNȚĂ (‹ fr.) s. f. 1. (LOG.) Operație a gândirii prin care se trece de la un enunț la altul în mod deductiv sau inductiv, direct (i. imediată) sau indirect (i. mediată). Poate fi necesară sau probabilă. 2. (MAT.) I. bayesiană = metodă de analiză statistică ce combină informația dată de probabilitățile a priori cu aceea obținută printr-o selecție, exprimând informația finală prin probabilități a posteori.
Sursa: Dicționar enciclopedic

inferénță s. f., g.-d. art. inferénței; pl. inferénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

INFERÉNȚĂ, inferențe, s. f. Operație logică de trecere de la un enunț la altul și în care ultimul enunț este dedus din primul. – Din fr. inférence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)