INFAMÁ, infamez, vb. I. Tranz. (Livr.) A acuza pe nedrept; a defăima. – Din lat., it. infamare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INFAMÁ vb. tr. a acuza pe nedrept; a defăima. (< lat., it. infamare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INFAMÁ vb. I. tr. (Liv.) A defăima, a dezonora; a acuza pe nedrept. [< it., lat. infamare].
Sursa: Dicționar de neologisme
INFAMÁ, infamez, vb. I. Tranz. (Livr.) A acuza pe nedrept; a defăima. – Din lat., it. infamare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
infama - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul infam
infamă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul infam