INDUBITÁBIL, -Ă, indubitabili, -e, adj. (Livr.) Neîndoios, cert, sigur. – Din fr. indubitable, lat. indubitabilis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INDUBITÁBIL, -Ă adj. fără dubiu, neîndoios, cert, sigur. (< fr. indubitable, lat. indubitabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INDUBITÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Neîndoios, cert, sigur. [Cf. fr. indubitable, lat. indubitabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme
*indubitábil, -ă adj. (lat. in-dubitabilis). Neîndoĭos, care nu e dubitabil: victorie indubitabilă. Adv. În mod indubitabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
indubitábil adj. m., pl. indubitábili; f. indubitábilă, pl. indubitábileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INDUBITÁBIL, -Ă, indubitabili, -e, adj. Neîndoios, cert, sigur. – Din fr. indubitable, lat. indubitabilis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)