Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele indispune:

INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

INDISPÚNE vb. tr., refl. a(-și) strica voia bună; a (se) supăra. (după fr. indisposer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


INDISPÚNE vb. III. tr., refl. A(-și) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispún, perf.s. -pusei, conj. 3 -pună, part. -pus. / cf. fr. indisposer, după pune].
Sursa: Dicționar de neologisme

indispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. indispún, 2 sg. indispúi, 1 pl. indispúnem; conj. prez. 3 să indispúnă; ger. indispunấnd; part. indispús
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

indispune v. 1. a se îmbolnăvi ușor; 2. fig. a preveni în contra cuiva.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

INDISPÚNE, indispún, vb. III. Tranz. și refl. A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [Perf. s. indispusei, part. indispus] – Din fr. indisposer (după pune).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)