INDIGNAȚIÚNE, indignațiuni, s. f. (Înv.) Indignare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. indignation, lat. indignatio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a *indignațiúne f. (lat. in-dignátio, -ónis). Sentiment de mânie și dispreț provocat de o faptă urîtă: a-țĭ exprima indignarea de purtarea cuĭva. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Dicționaru limbii românești
indignați(un)e f. sentiment de mânie și de dispreț la vederea unei fapte injuste sau nedemne.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INDIGNAȚIÚNE, indignațiuni, s. f. (Înv.) Indignare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. indignation, lat. indignatio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)