INCLEMÉNT, -Ă, inclemenți, -te, adj. (Livr.) Neiertător. – Din fr. inclément.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INCLEMÉNT, -Ă adj. neiertător, nemilos; aspru. (< fr. inclément)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INCLEMÉNT, -Ă adj. (Liv.) Neiertător, neîndurat, nemilos; aspru. [Cf. fr. inclément].
Sursa: Dicționar de neologisme
*inclemént, -ă adj. (lat. in-clémens, -éntis). Care nu e clement, neîndurat. Adv. Fără clemență.
Sursa: Dicționaru limbii românești
INCLEMÉNT, -Ă, inclemenți, -te, adj. (Livr.) Neiertător. – Din fr. inclément.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)