INCITÁRE, incitări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare, instigare, incitație. – V. incita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
INCITÁRE s.f. Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare; instigare. [< incita].
Sursa: Dicționar de neologisme
incitáre s. f., g.-d. art. incitắrii; pl. incitắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INCITÁRE, incitări, s. f. Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare, instigare, incitație. – V. incita.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
incitare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul incita
