INCIDENTÁL, -Ă, incidentali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care intervine întâmplător; accidental. – Din fr. incidentel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INCIDENTÁL, -Ă adj. (și adv.) întâmplător, accidental. (< it. incidentale)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INCIDENTÁL, -Ă adj. (adesea adv.) Întâmplător, accidental. [Cf. fr. incidentel, it. incidentale].
Sursa: Dicționar de neologisme
*incidentál, -ă adj. (d. incident. V. accidental). Produs pin [!] incident: cerere incidentală. Pin incident: dacă s´ar face incidental vre-o obĭecțiune.
Sursa: Dicționaru limbii românești
incidentál adj. m., pl. incidentáli; f. incidentálă, pl. incidentáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită incidental a. 1. care se produce într’o afacere: cerere incidentală; 2. Gram. legat cu o propozițiune principală: propozitiune incidentală; 3. fiz. ce cade pe o suprafață: rază incidentală. ║ adv. din întâmplare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
INCIDENTÁL, -Ă, incidentali, -e, adj. (Adesea adverbial) Care intervine întâmplător; accidental. – Din fr. incidentel.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)