INCARNÁȚIE, incarnații, s. f. Incarnare. – Din fr. incarnation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a INCARNÁȚIE s. f. incarnare. (< fr. incarnation, lat. incarnatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
INCARNÁȚIE s.f. Incarnare. [Gen. -iei, var. incarnațiune s.f. / < fr. incarnation, lat. incarnatio].
Sursa: Dicționar de neologisme
incarnáție (-ți-e) s. f., art. incarnáția (-ți-a), g.-d. art. incarnáției; pl. incarnáții, art. incarnáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită INCARNÁȚIE, incarnații, s. f. Incarnare. – Din fr. incarnation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)