Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele imputare:

IMPUTÁRE, imputări, s. f. Acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; reproș, mustrare, învinuire. ♦ (Concr.) Măsură prin care se dispune reținerea din câștigul unui angajat sau cooperator a despăgubirilor pentru paguba cauzată de acesta instituției sau întreprinderii unde lucrează; sumă care trebuie plătită pentru această pagubă; imputație. – V. imputa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

IMPUTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; imputație. [< imputa].
Sursa: Dicționar de neologisme


imputáre s. f., g.-d. art. imputắrii; pl. imputắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

imputare f. ceea ce se zice cuiva spre a-i însufla părere-de-rău sau rușine.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

IMPUTÁRE, imputări, s. f. Acțiunea de a (se) imputa și rezultatul ei; reproș, mustrare, învinuire. ♦ (Concr.) Imputație. – V. imputa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

împutáre f. Vechĭ. Împutăcĭune.
Sursa: Dicționaru limbii românești

Forme flexionare:

imputare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul imputa

împutare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul împuta