Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele impulsiv:

IMPULSÍV, -Ă, impulsivi, -e, adj. Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, nestăvilit. – Din fr. impulsif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

IMPULSÍV, -Ă adj., s. m. f. (om) care acționează sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, brutal. (< fr. impulsif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


IMPULSÍV, -Ă adj. (Despre oameni) Care se enervează ușor; violent, arțăgos, nestăpânit. [Cf. fr. impulsif, it. impulsivo].
Sursa: Dicționar de neologisme

*impulsív, -ă adj. (d. impulsiune; fr. -sif). Care dă impulsiune: forța impulsivă a prafuluĭ de pușcă. Fig. Care lucrează după impulsu inimiĭ și nu după rațiune: oameniĭ care să [!] supără și țipă pentru toate nimicurile îs impulsivĭ. Subst. Impulsiviĭ îs adese-orĭ iresponsabilĭ de actele lor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

impulsív adj. m., pl. impulsívi; f. impulsívă, pl. impulsíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

impulsiv a. ce dă impulsiune: forța impulsivă a prafului de pușcă. ║ m. cel ce făptuiește iute și fără a reflecta: impulsivul nu e respunzător de faptele sale.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

IMPULSÍV, -Ă, impulsivi, -e, adj. Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, nestăvilit. – Din fr. impulsif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)