IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IMPRUDÉNT, -Ă adj. (și adv.) lipsit de prudență, riscant. (< fr. imprudent, lat. imprudens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IMPRUDÉNT, -Ă adj. (adesea s. și adv.) Lipsit de prudență, nesocotit, neprevăzător, nechibzuit. [Cf. fr. imprudent, it. imprudente, lat. imprudens].
Sursa: Dicționar de neologisme
*imprudént, -ă adj. (lat. imprúdens, -éntis). Care nu e prudent, neprevăzător, nechibzuit. Adv. În mod imprudent.
Sursa: Dicționaru limbii românești
imprudént adj. m., pl. imprudénți; f. imprudéntă, pl. imprudénteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită imprudent a. neprevăzător, nechibzuit.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)