IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din fr. impropre, lat. improprius.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IMPRÓPRIU adj. (despre cuvinte, sensuri etc.) care nu este propriu; nepotrivit, greșit. (< fr. impropre, lat. improprius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IMPRÓPRIU adj. (Despre cuvinte, sensuri etc.) Care nu este propriu; nepotrivit; nerecomandabil. [Pron. -priu. / < lat. improprius, cf. fr. impropre].
Sursa: Dicționar de neologisme
*imprópriŭ, -ie adj. (lat. improprius). Care nu e propriŭ, care nu e exact, care nu e potrivit: cuvînt impropriŭ. Adv. În mod impropriŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
imprópriu [priu pron. priu] (im-pro-priu) adj. m., art. imprópriul, pl. impróprii, art. imprópriii (-pri-ii); f. impróprie (-pri-e), art. imprópria (-pri-a), g.-d. art. imprópriei, pl. impróprii, art. imprópriile (-pri-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită impropriu a. care nu se potrivește, care nu redă exact cugetarea: termen impropriu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IMPRÓPRIU, -IE, improprii, adj. 1. (Despre cuvinte, expresii etc.; adesea adverbial) Care nu este propriu, potrivit, corect sau indicat. 2. Necorespunzător, nerecomandabil, neindicat (pentru ceva). – Din fr. impropre, lat. improprius.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)