IMPORTUNÁ vb. I. tr. A plictisi, a supăra; a stingheri, a incomoda pe cineva. [< fr. importuner, it. importunare].
Sursa: Dicționar de neologisme
IMPORTUNÁ, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu stăruințele sau cu prezența sa. – Din fr. importuner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
IMPORTUNÁ vb. tr. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva. (< fr. importuner, it. importunare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
importuná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 importuneázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită importunà v. a supăra cu cereri neîncetate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IMPORTUNÁ, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu insistențele sau cu prezența sa. – Din fr. importuner.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
importuna - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul importun
importună - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul importun