Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele implora:

IMPLORÁ vb. I. tr. A ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (și cu umilință). [P.i. implór. / < fr. implorer, it., lat. implorare].
Sursa: Dicționar de neologisme


IMPLORÁ, implór, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva stăruitor, cu desperare (și cu umilință). – Din fr. implorer, lat. implorare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

IMPLORÁ vb. tr. a ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (și cu umilință). (< fr. implorer, lat. implorare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

implorá (implór, implorát), vb. – A ruga stăruitor, cu disperare. Lat. implorare (sec. XIX), fr. implorer.Der. implorator, adj. (care imploră). Cf. deplora, vb., din lat. deplorare; deplorabil, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român

implorá (a ~) vb., ind. prez. 3 implóră
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

implorà v. a cere cu umilință și stăruitor, a se ruga cu lacrimi: a implora grația.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

IMPLORÁ, implór, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva insistent, cu disperare (și cu umilință). – Din fr. implorer, lat. implorare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)