ÎMPLINÍRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. – V. împlini.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
împliníre f. Acțiunea de a saŭ de a se împlini. Execuțiune. Realizare.
Sursa: Dicționaru limbii românești
împliníre s. f., g.-d. art. împlinírii; pl. împliníriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită împlinire f. acțiune de a împlini: 1. realizare; 2. execuțiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÎMPLINÍRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. – V. împlini.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
împlinire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul împlini
