IMPLÁNT, implanturi, s. n. (Med.) Organ sau țesut care se implantează. – Din fr. implant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IMPLÁNT s. n. organ, țesut, aparat, medicament implantat. (< fr. implant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IMPLÁNT s.n. (Med.) Organ sau țesut implantat. ♦ Medicament solid introdus într-un țesut în vederea unei acțiuni sau resorbții lente. [Pl. -te. / < fr. implant, cf. lat. in – în, plantare – a planta].
Sursa: Dicționar de neologisme
implánt s. n., pl. implánturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită IMPLÁNT, implanturi, s. n. (Med.) Material natural sau artificial implantat în organism. – Din fr. implant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) IMPLÁNT, implanturi, s. n. (Med.) Organ sau țesut care se implantează. – Din fr. implant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IMPLÁNT s. n. organ, țesut, aparat, medicament implantat. (< fr. implant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IMPLÁNT s.n. (Med.) Organ sau țesut implantat. ♦ Medicament solid introdus într-un țesut în vederea unei acțiuni sau resorbții lente. [Pl. -te. / < fr. implant, cf. lat. in – în, plantare – a planta].
Sursa: Dicționar de neologisme
implánt s. n., pl. implánturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită IMPLÁNT, implanturi, s. n. (Med.) Material natural sau artificial implantat în organism. – Din fr. implant.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
împlânt - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul împlânta
împlânt - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul împlânta