IMORTÁL, -Ă adj. nemuritor, nepieritor. (< lat. immortalis, fr. immortel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IMORTÁL, -Ă adj. (Rar) Nemuritor, nepieritor. [Pl. -li, -le. / cf. lat. immortalis, fr. immortel, it. immortale].
Sursa: Dicționar de neologisme
*imortál, -ă adj. (lat. immortalis). Care nu e mortal, nemuritor: Dumnezeŭ e imortal. Fig. Etern, perpetuŭ: glorie imortală. S. f., pl. e. Bot. Plevaiță, tavniță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
imortál (rar) adj. m., pl. imortáli; f. imortálă, pl. imortáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită imortal a. nemuritor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a