ÍMNIC, -Ă, imnici, -ce, adj. Cu caracter de imn, de natura imnului; festiv. – Din fr. hymnique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÍMNIC, -Ă adj. cu caracter de imn; festiv. (< fr. hymnique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ÍMNIC, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de imn. [Var. himnic, -ă adj. /< fr. hymnique].
Sursa: Dicționar de neologisme
*ímnic adj. m., pl. ímnici; f. ímnică, pl. ímniceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ÍMNIC, -Ă, imnici, -ce, adj. Cu caracter de imn, de natura imnului; festiv. – Din fr. hymnique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)