IMIXTIÚNE, imixtiuni, s. f. Amestec nemotivat și nedorit în treburile altuia. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. immixtion, lat. immixtio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a IMIXTIÚNE s. f. amestec, intervenție nedorită în treburile cuiva; ingerință. (< fr. immixtion, lat. immixtio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
IMIXTIÚNE s.f. Amestec, intervenție nedorită în treburile cuiva; ingerință. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. immixtion, lat. immixtio.
Sursa: Dicționar de neologisme
imixtiúne (ingerință) (-ti-u-) s. f., g.-d. art. imixtiúnii; pl. imixtiúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită IMIXTIÚNE, imixtiuni, s. f. Amestec nemotivat și nedorit în treburile altuia. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. immixtion, lat. immixtio, -onis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)