Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele imita:

IMITÁ, imít, vb. I. Tranz. 1. A adopta întocmai felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu. ♦ A reproduce felul de a vorbi, de a cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc. ♦ A reproduce cu fidelitate; a copia. – Din fr. imiter, lat. imitari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



IMITÁ vb. tr. 1. a-și însuși felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu. ◊ a reproduce vorbirea, gesturile etc. cuiva; a maimuțări. 2. a lua ca model opera, felul de a lucra al unui artist sau scriitor. ◊ a reproduce cu fidelitate, a copia. (< fr. imiter, lat. imitari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

IMITÁ vb. I. tr. 1. A face (sau a încerca să facă) exact ceea ce vede (sau a văzut) că face sau a făcut cineva. ♦ A reproduce vorba, gesturile cuiva; a maimuțări. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist sau al unui scriitor. ♦ A reproduce cu fidelitate, a copia. [P.i. 1 imít, -tez, 3,6 -tă. / < fr. imiter, cf. it. imitare, lat. imitari].
Sursa: Dicționar de neologisme

imitá (a ~) vb., ind. prez. 3 imítă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

imità v. 1. a face sau a căuta să facă întocmai ceea ce face altul; 2. a reproduce întocmai: a imita o semnătură; 3. a lua de model: a imita pe cei buni; 4. a adopta genul unui scriitor, modul unui artist.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

IMITÁ, imít, vb. I. Tranz. 1. A adopta întocmai felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu. ♦ A reproduce felul de a vorbi, de a cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc. ♦ A reproduce cu fidelitate; a copia. – Din fr. imiter, lat. imitari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

IMITÁ, imít, vb. I. Tranz. 1. A adopta întocmai felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu. ♦ A reproduce felul de a vorbi, de a cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc. ♦ A reproduce cu fidelitate; a copia. – Din fr. imiter, lat. imitari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

IMITÁ vb. tr. 1. a-și însuși felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu. ◊ a reproduce vorbirea, gesturile etc. cuiva; a maimuțări. 2. a lua ca model opera, felul de a lucra al unui artist sau scriitor. ◊ a reproduce cu fidelitate, a copia. (< fr. imiter, lat. imitari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

IMITÁ vb. I. tr. 1. A face (sau a încerca să facă) exact ceea ce vede (sau a văzut) că face sau a făcut cineva. ♦ A reproduce vorba, gesturile cuiva; a maimuțări. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist sau al unui scriitor. ♦ A reproduce cu fidelitate, a copia. [P.i. 1 imít, -tez, 3,6 -tă. / < fr. imiter, cf. it. imitare, lat. imitari].
Sursa: Dicționar de neologisme

imitá (a ~) vb., ind. prez. 3 imítă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

imità v. 1. a face sau a căuta să facă întocmai ceea ce face altul; 2. a reproduce întocmai: a imita o semnătură; 3. a lua de model: a imita pe cei buni; 4. a adopta genul unui scriitor, modul unui artist.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

IMITÁ, imít, vb. I. Tranz. 1. A adopta întocmai felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca exemplu. ♦ A reproduce felul de a vorbi, de a cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva. 2. A lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc. ♦ A reproduce cu fidelitate; a copia. – Din fr. imiter, lat. imitari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)