IMÁN s. m. v. imam.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a imán și imám m. (turc. ar. imam). Preut [!] care recitează rugăcĭunile în geamie. V. hoge.
Sursa: Dicționaru limbii românești
IMÁN s. m. v. imam.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)