ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ILICÍT, -Ă I. adj. interzis de lege; (p. ext.) necinstit. II. s. n. faptă penală, infracțiune, act de conduită contrar legii. (< fr. illicite, lat. illicitus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ILICÍT, -Ă adj. Oprit, nepermis de lege; (p. ext.) necinstit. [< lat. illicitus].
Sursa: Dicționar de neologisme
*ilícit, -ă adj. (lat. illicitus, d. in-, ne, și licitus, permis. V. licență). Oprit de lege saŭ de morală: cîștig ilicit. Adv. În mod ilicit. – Fals ilicít (după fr.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
ilicít adj. m, pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)