ILEGITIMITÁTE s. f. (Rar) Lipsă de legitimitate; caracter nelegitim. – Din fr. illégitimité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ILEGITIMITÁTE s. f. caracter nelegitim. (< fr. illégitimité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ILEGITIMITÁTE s.f. (Rar) Nelegitimitate. [Cf. fr. illégitimité].
Sursa: Dicționar de neologisme
*ilegitimitáte f. (d. ilegitim). Caracteru lucruluĭ ilegitim.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ilegitimitáte (livr.) s. f., g.-d. art. ilegitimitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ILEGITIMITÁTE s. f. (Livr.) Lipsă de legitimitate; caracter nelegitim. – Din fr. illégitimité.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)