Iglița f. sat în jud. Tulcea, pe lângă care se află ruinele vechiului Troesmis.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă1 (1). – Din bg. iglica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ígliță f., pl. e (vsl. sîrb. iglica, dim. d. igla, ac, ghimpe). Acușor, cîrligel de împletit cĭorapĭ. Acușor de lemn de împletit plasa de pescuit. Bz. Năpatcă. – În Mold. sud și ingliță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ígliță (i-gli-) s. f., g.-d. art. ígliței; pl. íglițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită igliță f. 1. ac subțire și lung cu care se lucrează la ciorapi sau se croșetează; 2. undrea de făcut plasa. [Slav. IGLIȚA (din igla, ac)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă1 (1). – Din bg. iglica.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)