IEPURÁR, iepurari, s. m. Pasăre răpitoare înrudită cu vulturul, care se hrănește de obicei cu iepuri (Aquila chrysaetos). – Iepure + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a iepurár s. m., pl. iepuráriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
iepurar m. sau vulturul de stânci, un fel de acvilă care se hrănește cu iepuri (Aquila fulva).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
IEPURÁR, iepurari, s. m. Pasăre răpitoare înrudită cu vulturul, care se hrănește de obicei cu iepuri (Aquila chrysaetos). – Iepure + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)