identitár adj. m., pl. identitári; f. identitáră, pl. identitáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
IDENTITÁR, -Ă, identitari, -e adj. Care ține de identitate, care conferă identitate. – Din fr. identitaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
IDENTITÁR, -Ă, identitari, -e, adj. Care ține de identitate, care conferă identitate. – Din fr. identitaire.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)