Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele ide:

ÍDE s. f. pl. Nume dat zilei a cincisprezecea din lunile martie, mai, iulie și octombrie și zilei a treisprezecea din celelalte luni din calendarul roman. – Din fr. ides, lat. idus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



IDE2(O)- elem. „idee”, „noțiune”. (< fr. idé/o/-, cf. gr. idea, formă, aparență)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ÍDE1 s. f. pl. a cincisprezecea zi a lunilor martie, mai, iulie și octombrie și a treisprezecea a celorlalte luni din calendarul roman. (< fr. ides, lat. idus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ÍDE s.f.pl. (Ist.) A cincisprezecea zi a lunilor martie, mai, iulie și octombrie și a treisprezecea zi a celorlalte luni din calendarul roman. ◊ Idele lui Marte = data morții lui Iulius Caesar; dată fatidică. [< lat. idus, fr. ides].
Sursa: Dicționar de neologisme

*íde f. pl. (lat. idus). A cincĭ-spre-zecea zi a luĭ Martie, Maĭ, Iuliŭ și Octobre [!] și a treĭ-spre-zecea a celor-lalte lunĭ ale calendaruluĭ roman: Cezar a fost asasinat la idele luĭ Martie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

íde s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ide n. pl. a 15 sau a 13 zi a lunei, în calendarul roman: idele lui Martie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÍDE s. f. pl. Nume dat zilei a cincisprezecea din lunile martie, mai, iulie și octombrie și zilei a treisprezecea din celelalte luni din calendarul roman. – Din fr. ides, lat. idus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)