IARA, com. în jud. Cluj, în depresiunea omonimă, la poalele de E ale Muntelui Mare; 4.875 loc. (1998). Expl. de nisip cuarțos, calcar, dolomit, dacit, min. de fier și de mangan. Centru de ceramică populară. În satul Iara, menționat documentar în 1288 cu numele Zara, se află o biserică din sec. 13 (cu refaceri din sec. 18), azi biserică unitariană; biserici de lemn, cu același hram – Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil -, în satele Măgura Ierii (1783), Surduc (sec. 18) și Ocolișel (1852); biserica de zid Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil (sec. 18), în satul Borzești.Sursa: Dicționar enciclopedic IÁRĂ adv., conj. v. iar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
IÁRĂ1 adv. v. iar1.Sursa: Dicționarul limbii române moderne IÁRĂ2 conj. v. iar2.Sursa: Dicționarul limbii române moderne iară s.f. (reg.) grâu de primăvară.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
iáră (înv., pop.) adv., conjcț.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită IÁRĂ adv., conj. v. iar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)