HARTUÍ, hartuiesc, vb. IV. V. hartoi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a HARTUÍ vb. IV v. hartoi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
HĂRȚUÍ, hărțuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa. ♦ (Reg.) A întărâta, a zădărî un câine. 2. Tranz. A desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc. 3. Refl. recipr. A purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera. [Var.: hârțuí vb. IV] – Harță + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hărțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărțuiésc, imperf. 3 sg. hărțuiá; conj. prez. 3 să hărțuiáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hărțuì v. 1. a obosi cu atacuri repețite; 2. a se lua la harță; 3. a necăji într´una pentru bagatele. [Pol. HARȚOWAČ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HĂRȚUÍ, hărțuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, probleme, întrebări etc., a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa. ♦ (Reg.) A întărâta un câine. 2. Tranz. A desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc. 3. Refl. recipr. A purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera. [Var.: hârțuí vb. IV] – Harță + suf. -ui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) HÂRȚUÍ, hârțuiesc, vb. IV. V. hărțui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
HÂRȚUÍ vb. IV v. hărțui.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)