harhaláie (= hărhălaie) s. f. (pl. – )
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
harhaláĭe, V. hărmălaĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
HĂRHĂLÁIE s. f. (Reg.) Hărmălaie. – Contaminare între harhăt și hărmălaie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hărhăláie (reg.) s. f., art. hărhăláia; g.-d. art. hărhăláieiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HĂRHĂLÁIE s. f. (Reg.) Hărmălaie. – Contaminare între harhăt și hărmălaie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) HĂRHĂLÁIE s. f. (Reg.) Hărmălaie. – Contaminare între harhăt și hărmălaie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hărhăláie (reg.) s. f., art. hărhăláia; g.-d. art. hărhăláieiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
HĂRHĂLÁIE s. f. (Reg.) Hărmălaie. – Contaminare între harhăt și hărmălaie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)