haldán și handán m. (din *hîndan, ca talhar din tîlhar, d. vsl. *hlondanŭ, d. hlondŭ, vargă. V. hluj). Est. Cînepă care produce sămînță (cánnabis femina). – În vest aldan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
haldan n. Mold. V. aldan.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HĂLDÁN, hăldani, s. m. V. aldan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hăldán v. aldánSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HĂLDÁN s. m. v. aldan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)