HĂINÁR, hăinari, s. m. (Înv.) Negustor de haine. – Haine + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hăĭnár m. Vînzător de haĭne gata.
Sursa: Dicționaru limbii românești
hăinár (înv.) s. m., pl. hăináriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hăinar m. negustor de haine.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HĂINÁR, hăinari, s. m. (Înv.) Negustor de haine. – Haine + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)