hărbar(eț) a. lacom, desfrânat; să umble prin sat hârbar PANN; ei hârbareți vor să fie NEGR. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HÂRBÁREȚ, -IȚĂ, hârbareți, -ițe, adj. 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Hoinar; hârbar, afemeiat. – Din hârb + suf. -areț.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hârbár(eț), hârbáreță, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. desfrânat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) HÂRBÁREȚ, -IȚĂ, hârbareți, -ițe, adj. 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Hoinar; hârbar, afemeiat. – Din hârb + suf. -areț.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hârbár(eț), hârbáreță, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. desfrânat.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hârbáreț (reg.) adj. m., pl. hârbáreți; f. hârbáreță, pl. hârbárețeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită HÂRBÁREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)