hututúie, s.f. – Persoană naivă, năucă, împiedicată, neîndemânatică: „Și hututuiele nu au putut trage haina de pânză de pe ea” (Bilțiu 1999: 403; Oarța de Sus). – Cuvânt autohton (Philippide 1928).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș