Am găsit 24 de definiții pentru cuvantul/cuvintele hurmuz:

HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din tc. (n. pr.) Hurmuz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



hurmúz (hurmúzi), s. m.1. Mărgea de sticlă. – 2. Arbore exotic, Symphoricarpus racemosus. – Var. urmuz, (h)ormuz. Din tc. Hormuz, oraș în Golful Persic (Șeineanu, II, 216).
Sursa: Dicționarul etimologic român

hurmúz și (vest) urmúz (turc. hurmuz, hormuz, hyrmyz, mărgăritar, d. insula și orașu Ormuz și Hormuz, în golfu Persic). Mărgăritar imitat de sticlă. S. m., pl. jĭ. Munt. est. Mărgăritar, o plantă. – Vechĭ și hormuz.
Sursa: Dicționaru limbii românești

hurmúz1 (arbust) s. m., pl. hurmúzi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hurmúz2 (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hurmuz n. 1. mărgăritar de sticlă: și la gât cu o basma albă și cu hurmuz de cel bun POP.; 2. frumos arbust, originar din Canada, adesea cultivat ca plantă ornamentală (Symphoria racemosa). [Turc. HURMUZ, Urmuz, oraș în golful Persic de unde a venit mărgăritarul în comerț].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Hurmuz m. afluent al Prutului, în jud. Covurluiu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din tc. (n. pr.) Hurmuz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

hurmúz (hurmúzi), s. m.1. Mărgea de sticlă. – 2. Arbore exotic, Symphoricarpus racemosus. – Var. urmuz, (h)ormuz. Din tc. Hormuz, oraș în Golful Persic (Șeineanu, II, 216).
Sursa: Dicționarul etimologic român

hurmúz și (vest) urmúz (turc. hurmuz, hormuz, hyrmyz, mărgăritar, d. insula și orașu Ormuz și Hormuz, în golfu Persic). Mărgăritar imitat de sticlă. S. m., pl. jĭ. Munt. est. Mărgăritar, o plantă. – Vechĭ și hormuz.
Sursa: Dicționaru limbii românești

hurmúz1 (arbust) s. m., pl. hurmúzi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hurmúz2 (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hurmuz n. 1. mărgăritar de sticlă: și la gât cu o basma albă și cu hurmuz de cel bun POP.; 2. frumos arbust, originar din Canada, adesea cultivat ca plantă ornamentală (Symphoria racemosa). [Turc. HURMUZ, Urmuz, oraș în golful Persic de unde a venit mărgăritarul în comerț].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Hurmuz m. afluent al Prutului, în jud. Covurluiu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din tc. (n. pr.) Hurmuz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

hurmúz (hurmúzi), s. m.1. Mărgea de sticlă. – 2. Arbore exotic, Symphoricarpus racemosus. – Var. urmuz, (h)ormuz. Din tc. Hormuz, oraș în Golful Persic (Șeineanu, II, 216).
Sursa: Dicționarul etimologic român

hurmúz și (vest) urmúz (turc. hurmuz, hormuz, hyrmyz, mărgăritar, d. insula și orașu Ormuz și Hormuz, în golfu Persic). Mărgăritar imitat de sticlă. S. m., pl. jĭ. Munt. est. Mărgăritar, o plantă. – Vechĭ și hormuz.
Sursa: Dicționaru limbii românești

hurmúz1 (arbust) s. m., pl. hurmúzi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hurmúz2 (mărgea) s. n., pl. hurmúzuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hurmuz n. 1. mărgăritar de sticlă: și la gât cu o basma albă și cu hurmuz de cel bun POP.; 2. frumos arbust, originar din Canada, adesea cultivat ca plantă ornamentală (Symphoria racemosa). [Turc. HURMUZ, Urmuz, oraș în golful Persic de unde a venit mărgăritarul în comerț].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Hurmuz m. afluent al Prutului, în jud. Covurluiu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)