Am găsit 21 de definiții pentru cuvantul/cuvintele hudiță:

HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță.Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



húdiță, húdițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

húdiță și húĭdiță f., pl. e (d. hudă saŭ d. vsl. hodŭ, trecere, drum, hoditi, a păși; rus. hod, drum, trecere; vsl. cr. hodnica, coridor. V. hod și hodorogesc). Mold. Trans. Stradelă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

HUDIȚĂ, Ioan (1896-1982, n. Bogdănești, jud. Suceava), istoric și om politic român. Prof. univ. la Iași și București. Membru marcant al Partidului Național-Țărănesc. Ministru al Agriculturii (1944-1945). Studii și cercetări privind istoria modernă a României („Histoire des relations diplomatiques entre la France et la principauté de Transylvanie au XVII-ème siècle”, „Franța și Cuza Vodă. Lovitura de stat proiectată în 1863”). Arestat pentru convingerile sale politice. Memorii.
Sursa: Dicționar enciclopedic

húdiță (reg.) s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hudiță f. Mold. ulicioară: până ce dau între hudiți CR. [Cf. slav. HODŬ, mers].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță.Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță.Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

húdiță, húdițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

húdiță și húĭdiță f., pl. e (d. hudă saŭ d. vsl. hodŭ, trecere, drum, hoditi, a păși; rus. hod, drum, trecere; vsl. cr. hodnica, coridor. V. hod și hodorogesc). Mold. Trans. Stradelă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

HUDIȚĂ, Ioan (1896-1982, n. Bogdănești, jud. Suceava), istoric și om politic român. Prof. univ. la Iași și București. Membru marcant al Partidului Național-Țărănesc. Ministru al Agriculturii (1944-1945). Studii și cercetări privind istoria modernă a României („Histoire des relations diplomatiques entre la France et la principauté de Transylvanie au XVII-ème siècle”, „Franța și Cuza Vodă. Lovitura de stat proiectată în 1863”). Arestat pentru convingerile sale politice. Memorii.
Sursa: Dicționar enciclopedic

húdiță (reg.) s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hudiță f. Mold. ulicioară: până ce dau între hudiți CR. [Cf. slav. HODŬ, mers].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță.Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță.Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

húdiță, húdițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

húdiță și húĭdiță f., pl. e (d. hudă saŭ d. vsl. hodŭ, trecere, drum, hoditi, a păși; rus. hod, drum, trecere; vsl. cr. hodnica, coridor. V. hod și hodorogesc). Mold. Trans. Stradelă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

HUDIȚĂ, Ioan (1896-1982, n. Bogdănești, jud. Suceava), istoric și om politic român. Prof. univ. la Iași și București. Membru marcant al Partidului Național-Țărănesc. Ministru al Agriculturii (1944-1945). Studii și cercetări privind istoria modernă a României („Histoire des relations diplomatiques entre la France et la principauté de Transylvanie au XVII-ème siècle”, „Franța și Cuza Vodă. Lovitura de stat proiectată în 1863”). Arestat pentru convingerile sale politice. Memorii.
Sursa: Dicționar enciclopedic

húdiță (reg.) s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hudiță f. Mold. ulicioară: până ce dau între hudiți CR. [Cf. slav. HODŬ, mers].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță.Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)