HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
húdiță, húdițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
húdiță și húĭdiță f., pl. e (d. hudă saŭ d. vsl. hodŭ, trecere, drum, hoditi, a păși; rus. hod, drum, trecere; vsl. cr. hodnica, coridor. V. hod și hodorogesc). Mold. Trans. Stradelă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
HUDIȚĂ, Ioan (1896-1982, n. Bogdănești, jud. Suceava), istoric și om politic român. Prof. univ. la Iași și București. Membru marcant al Partidului Național-Țărănesc. Ministru al Agriculturii (1944-1945). Studii și cercetări privind istoria modernă a României („Histoire des relations diplomatiques entre la France et la principauté de Transylvanie au XVII-ème siècle”, „Franța și Cuza Vodă. Lovitura de stat proiectată în 1863”). Arestat pentru convingerile sale politice. Memorii.Sursa: Dicționar enciclopedic húdiță (reg.) s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hudiță f. Mold. ulicioară: până ce dau între hudiți CR. [Cf. slav. HODŬ, mers].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a húdiță, húdițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
húdiță și húĭdiță f., pl. e (d. hudă saŭ d. vsl. hodŭ, trecere, drum, hoditi, a păși; rus. hod, drum, trecere; vsl. cr. hodnica, coridor. V. hod și hodorogesc). Mold. Trans. Stradelă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
HUDIȚĂ, Ioan (1896-1982, n. Bogdănești, jud. Suceava), istoric și om politic român. Prof. univ. la Iași și București. Membru marcant al Partidului Național-Țărănesc. Ministru al Agriculturii (1944-1945). Studii și cercetări privind istoria modernă a României („Histoire des relations diplomatiques entre la France et la principauté de Transylvanie au XVII-ème siècle”, „Franța și Cuza Vodă. Lovitura de stat proiectată în 1863”). Arestat pentru convingerile sale politice. Memorii.Sursa: Dicționar enciclopedic húdiță (reg.) s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hudiță f. Mold. ulicioară: până ce dau între hudiți CR. [Cf. slav. HODŬ, mers].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a húdiță, húdițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
húdiță și húĭdiță f., pl. e (d. hudă saŭ d. vsl. hodŭ, trecere, drum, hoditi, a păși; rus. hod, drum, trecere; vsl. cr. hodnica, coridor. V. hod și hodorogesc). Mold. Trans. Stradelă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
HUDIȚĂ, Ioan (1896-1982, n. Bogdănești, jud. Suceava), istoric și om politic român. Prof. univ. la Iași și București. Membru marcant al Partidului Național-Țărănesc. Ministru al Agriculturii (1944-1945). Studii și cercetări privind istoria modernă a României („Histoire des relations diplomatiques entre la France et la principauté de Transylvanie au XVII-ème siècle”, „Franța și Cuza Vodă. Lovitura de stat proiectată în 1863”). Arestat pentru convingerile sale politice. Memorii.Sursa: Dicționar enciclopedic húdiță (reg.) s. f., g.-d. art. húdiței; pl. húdițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hudiță f. Mold. ulicioară: până ce dau între hudiți CR. [Cf. slav. HODŬ, mers].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HÚDIȚĂ, hudițe, s. f. (Reg.) Ulicioară. [Acc. și: hudíță. – Pl. și: hudiți] – Hudă + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
