Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele hristoitie:

HRISTOITÍE s. f. (Înv.) Viață sau comportare evlavioasă, conformă cu morala (creștină). [Pr.: -to-i-] – Din ngr. hristoíthia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



hristoitíe (-íi), s. f. – Viață creștinească. Ngr. χριστοήθεια (Tiktin; Gáldi 196). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român

hristoítie și -íe f. (ngr. hristoitia, d. vgr. hrestoétheia, d. hrestós, bun, onest, și êthos, obiceĭ. V. crestomatie, etic). Vechĭ. Cuviință, politeță.
Sursa: Dicționaru limbii românești

hristoitíe (înv.) (-to-i-) s. f., art. hristoitía, g.-d. hristoitíi, art. hristoitíei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

hristoitie f. 1. vieață morală (conform eticei creștine): un tânăr cu stare și cu hristoitie AL.; 2. titlul unei cărți etice de Anton Pann: Hristoitia sau Școala moralului. [Gr. mod.].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

HRISTOITÍE s. f. (Înv.) Viață sau comportare evlavioasă, conformă cu morala (creștină). [Pr.: -to-i-] – Din ngr. hristoíthia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)