HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hreápcă, hrépci, s.f. (reg.) 1. greblă mică pusă la coasă, ca să așeze în brazdă grânele cosite; coasă prevăzută cu o astfel de greblă; crivea. 2. (la pl.) maldăre sau snopi de ramuri care se pun în parii gardurilor ca o streașină. 3. pădure de lăstari (de un an).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hreápcă (hrépce), s. f. – 1. Greblă mică ce se aplică la coasă. – 2. Vreascuri. – 3. Pădure tînără. Sl., cf. ceh. hrabka „întărire” (Tiktin), rut. hrabki „greblă” (JB, XIX, 87; DAR). La celelalte sensuri pare a se fi produs o confuzie cu hreasc, var. de la vreasc. – Der. hrepcui, vb. (a cosi cu hreapca pusă).Sursa: Dicționarul etimologic român hreápcă și hrípcă f., pl. hrepcĭ (rudă cu ceh. hrabka și rom. gripcă). Est. Niște brațe puse la coasă (în vest crivea) ca să prindă maĭ bine ĭarba.
Sursa: Dicționaru limbii românești
hreápcă (reg.) s. f., g.-d. art. hrépcii; pl. hrepciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hreapcă f. soiu de greblă. [Cf. ceh HRABKA, greblă mică].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hreápcă, hrépci, s.f. (reg.) 1. greblă mică pusă la coasă, ca să așeze în brazdă grânele cosite; coasă prevăzută cu o astfel de greblă; crivea. 2. (la pl.) maldăre sau snopi de ramuri care se pun în parii gardurilor ca o streașină. 3. pădure de lăstari (de un an).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hreápcă (hrépce), s. f. – 1. Greblă mică ce se aplică la coasă. – 2. Vreascuri. – 3. Pădure tînără. Sl., cf. ceh. hrabka „întărire” (Tiktin), rut. hrabki „greblă” (JB, XIX, 87; DAR). La celelalte sensuri pare a se fi produs o confuzie cu hreasc, var. de la vreasc. – Der. hrepcui, vb. (a cosi cu hreapca pusă).Sursa: Dicționarul etimologic român hreápcă și hrípcă f., pl. hrepcĭ (rudă cu ceh. hrabka și rom. gripcă). Est. Niște brațe puse la coasă (în vest crivea) ca să prindă maĭ bine ĭarba.
Sursa: Dicționaru limbii românești
hreápcă (reg.) s. f., g.-d. art. hrépcii; pl. hrepciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hreapcă f. soiu de greblă. [Cf. ceh HRABKA, greblă mică].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a hreápcă, hrépci, s.f. (reg.) 1. greblă mică pusă la coasă, ca să așeze în brazdă grânele cosite; coasă prevăzută cu o astfel de greblă; crivea. 2. (la pl.) maldăre sau snopi de ramuri care se pun în parii gardurilor ca o streașină. 3. pădure de lăstari (de un an).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
hreápcă (hrépce), s. f. – 1. Greblă mică ce se aplică la coasă. – 2. Vreascuri. – 3. Pădure tînără. Sl., cf. ceh. hrabka „întărire” (Tiktin), rut. hrabki „greblă” (JB, XIX, 87; DAR). La celelalte sensuri pare a se fi produs o confuzie cu hreasc, var. de la vreasc. – Der. hrepcui, vb. (a cosi cu hreapca pusă).Sursa: Dicționarul etimologic român hreápcă și hrípcă f., pl. hrepcĭ (rudă cu ceh. hrabka și rom. gripcă). Est. Niște brațe puse la coasă (în vest crivea) ca să prindă maĭ bine ĭarba.
Sursa: Dicționaru limbii românești
hreápcă (reg.) s. f., g.-d. art. hrépcii; pl. hrepciSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită hreapcă f. soiu de greblă. [Cf. ceh HRABKA, greblă mică].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
HREÁPCĂ, hrepci, s. f. (Reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să așeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)